Ce este frica?
Frica este o emotie care a avut un rol esential de-a lungul timpului pentru supravietuire. A angrenat toate sistemele interne pentru a lupta sau a fugi din fata unui pericol.
Structura din creier responsabila de aceasta emotie este amigdala, sau creierul emotional. Aceasta nu face, insa, diferenta intre un pericol real si unul perceput sau imaginar. Putem sa simtim frica atunci cand suntem intr-o drumetie pe munte si vedem o vipera, dar si atunci cand avem de tinut o prezentare la job, in fata mai multor oameni. Prima situatie reflecta un pericol fizic, real, pe cand ce-a de-a doua un pericol imaginar: sa nu iasa bine prezentarea, sa ne facem de ras, sa nu ne gasim cuvintele etc.
Cum manifestam frica?
Ca de obicei, sursa o reprezinta experientele din copilaria timpurie (aceasta emotie se formeaza in jurul varstei de 1 an si jumatate -2 ani si jumatate) prin raspunsurile pe care le primim de la parinti (sau alti ingrijitori).
Atunci cand copilul simte si manifesta frica iar parintele ii ofera comportamente de reasigurare, intelegere, afectiune, se dezvolta un sentiment de incredere si el este incurajat sa-si exprime aceasta emotie in viitor. Sa luam exemplul in care copilul incepe sa planga pentru ca ii este frica sa doarma singur. Mama vine la el, il ia in brate, ii explica faptul ca este la o camera distanta si nimic rau nu i se poate intampla dar il intelege de ce plange si exprima acest lucru.
Reversul este atunci cand parintele nu are comportamentele anterioare si din dorinta de a elimina aceasta frica, incearca sa demonteze ceea ce simte copilul sau mai mult decat atat, sa-i ridiculizeze manifestarea: “nu ai niciun motiv sa plangi!”, “baietii sunt mai curajosi”, “cine plange din asa ceva?”, “Radu doarme singur si tu nu!”. Ce se intampla mai departe? Usor de intuit: frica este inhibata sau mascata de alte emotii de suprafata, de cele mai multe ori manifestarile fiind de furie catre ceva extern. Dar daca este camuflata, acest lucru nu inseamna ca ea nu exista si nu creeaza deteriorari pe interior.
Ce ne invata fricile noastre?
Daca le lasam sa se exprime, ne pot da multe informatii despre ranile noastre, in primul rand. Fricile sunt asociate cu experiente care au lasat urme neplacute in vietile noastre, iar atunci cel mai mult ne ajuta sa avem un proces de analiza in urma caruia sa aflam care este de fapt sursa. Este vorba despre teama de a vorbi in public? Sau este de fapt o idee mai profunda ca nu am fi suficient de buni, in general, iar vorbitul in public poate fi un context in care acest lucru sa iasa la iveala?
Frica detecteaza pericole, dar si oportunitati de invatare si dezvoltare. In general simtim frica atunci cand exista contexte de incertitudine, schimbare, e nevoie sa luptam cu ceva sau pentru ceva, sau atentia este indreptata asupra noastra. Acestea sunt prezente in situatii de pericol dar si in cele care pot fi provocari de dezvoltare pentru noi, experiente de a invata, de a ne forma noi abilitati. Daca luam din nou exemplul cu vorbitul in public, bifeaza criteriile de mai sus. Dar la fel de bine poate sa fie vorba despre acceptarea unui job nou, mai dificil, sau urmarea unui program de masterat, o reorientare in cariera si multe alte optiuni de evolutie.
Amigdala nu face diferenta intre provocarile bune si cele rele din viata noastra. Simtim frica in ambele, dar tine de noi sa le descifram adecvat si sa actionam ca atare.
Fricile ne fac sa ne gandim la viitor. Daca le-am privi ca pe rezultatul imaginatiei noastre despre ce se va intampla? Ca pe o poveste pe care ne-o spunem noua insine? Orientarea este catre viitor, ceea ce inseamna ca putem lucra cu ceea ce ne spunem, ca inca sa avem timp sa influentam acel viitor.
Cum sa ne gestionam fricile?
In primul rand le constientizam – le lasam sa ne vorbeasca, derulam tot procesul de analiza pentru a identifica ce au la baza, ce credinte, rani s-au format candva si se transmit intr-un anumit context sub forma de frici.
Sfatul meu este: Simte frica! “Dance with it!” Fa exact opusul a ceea ce iti spune sa faci, adica sa stai in urma si sa nu te expui. Iesi din zona de confort si indrazneste sa faci lucrurile diferit! Doar asa poti evolua si descoperi versiunile tale cele mai bune!
Resurse
Frica este o emotie care a avut un rol esential de-a lungul timpului pentru supravietuire. A angrenat toate sistemele interne pentru a lupta sau a fugi din fata unui pericol.
Structura din creier responsabila de aceasta emotie este amigdala, sau creierul emotional. Aceasta nu face, insa, diferenta intre un pericol real si unul perceput sau imaginar. Putem sa simtim frica atunci cand suntem intr-o drumetie pe munte si vedem o vipera, dar si atunci cand avem de tinut o prezentare la job, in fata mai multor oameni. Prima situatie reflecta un pericol fizic, real, pe cand ce-a de-a doua un pericol imaginar: sa nu iasa bine prezentarea, sa ne facem de ras, sa nu ne gasim cuvintele etc.
Cum manifestam frica?
Ca de obicei, sursa o reprezinta experientele din copilaria timpurie (aceasta emotie se formeaza in jurul varstei de 1 an si jumatate -2 ani si jumatate) prin raspunsurile pe care le primim de la parinti (sau alti ingrijitori).
Atunci cand copilul simte si manifesta frica iar parintele ii ofera comportamente de reasigurare, intelegere, afectiune, se dezvolta un sentiment de incredere si el este incurajat sa-si exprime aceasta emotie in viitor. Sa luam exemplul in care copilul incepe sa planga pentru ca ii este frica sa doarma singur. Mama vine la el, il ia in brate, ii explica faptul ca este la o camera distanta si nimic rau nu i se poate intampla dar il intelege de ce plange si exprima acest lucru.
Reversul este atunci cand parintele nu are comportamentele anterioare si din dorinta de a elimina aceasta frica, incearca sa demonteze ceea ce simte copilul sau mai mult decat atat, sa-i ridiculizeze manifestarea: “nu ai niciun motiv sa plangi!”, “baietii sunt mai curajosi”, “cine plange din asa ceva?”, “Radu doarme singur si tu nu!”. Ce se intampla mai departe? Usor de intuit: frica este inhibata sau mascata de alte emotii de suprafata, de cele mai multe ori manifestarile fiind de furie catre ceva extern. Dar daca este camuflata, acest lucru nu inseamna ca ea nu exista si nu creeaza deteriorari pe interior.
Ce ne invata fricile noastre?
Daca le lasam sa se exprime, ne pot da multe informatii despre ranile noastre, in primul rand. Fricile sunt asociate cu experiente care au lasat urme neplacute in vietile noastre, iar atunci cel mai mult ne ajuta sa avem un proces de analiza in urma caruia sa aflam care este de fapt sursa. Este vorba despre teama de a vorbi in public? Sau este de fapt o idee mai profunda ca nu am fi suficient de buni, in general, iar vorbitul in public poate fi un context in care acest lucru sa iasa la iveala?
Frica detecteaza pericole, dar si oportunitati de invatare si dezvoltare. In general simtim frica atunci cand exista contexte de incertitudine, schimbare, e nevoie sa luptam cu ceva sau pentru ceva, sau atentia este indreptata asupra noastra. Acestea sunt prezente in situatii de pericol dar si in cele care pot fi provocari de dezvoltare pentru noi, experiente de a invata, de a ne forma noi abilitati. Daca luam din nou exemplul cu vorbitul in public, bifeaza criteriile de mai sus. Dar la fel de bine poate sa fie vorba despre acceptarea unui job nou, mai dificil, sau urmarea unui program de masterat, o reorientare in cariera si multe alte optiuni de evolutie.
Amigdala nu face diferenta intre provocarile bune si cele rele din viata noastra. Simtim frica in ambele, dar tine de noi sa le descifram adecvat si sa actionam ca atare.
Fricile ne fac sa ne gandim la viitor. Daca le-am privi ca pe rezultatul imaginatiei noastre despre ce se va intampla? Ca pe o poveste pe care ne-o spunem noua insine? Orientarea este catre viitor, ceea ce inseamna ca putem lucra cu ceea ce ne spunem, ca inca sa avem timp sa influentam acel viitor.
Cum sa ne gestionam fricile?
In primul rand le constientizam – le lasam sa ne vorbeasca, derulam tot procesul de analiza pentru a identifica ce au la baza, ce credinte, rani s-au format candva si se transmit intr-un anumit context sub forma de frici.
- Le traim – ne lasam sa le simtim. Putem chiar sa mergem pana la capat, descriind cel mai rau scenariu in care ne putem afla si cum l-am gestiona. Vom observa apoi cum natural, intensitatea emotiei se va diminua pentru ca descoperim ca exista variante chiar si in cel mai negru dintre scenarii.
- Lucram cu sursele fricilor – aici este probabil sa fie nevoie de ajutor din partea din partea unui specialist, pentru ca procesul este de cele mai multe ori complex si dificil, insa sigur ca si efortul individual poate avea rezultate foarte bune prin introspectie, resemnificarea experientelor si alte modalitati pe care le putem stapani intr-o anumita masura.
- Practicam moduri de relaxare – sport de orice fel, meditatie, plimbari in natura, exercitii de respiratie si orice alta activitate cu rol de relaxare. Acestea au rolul de a ne conecta la prezent, unde acel viitor imaginat nu mai exista, exersand starea de mindfulness pe care sa o putem accesa cu mai mare usurinta ulterior.
Sfatul meu este: Simte frica! “Dance with it!” Fa exact opusul a ceea ce iti spune sa faci, adica sa stai in urma si sa nu te expui. Iesi din zona de confort si indrazneste sa faci lucrurile diferit! Doar asa poti evolua si descoperi versiunile tale cele mai bune!
Resurse
- https://www.youtube.com/watch?v=OwgWkUIm9Gc
- https://www.youtube.com/watch?v=xrWvPo-KaVs
- https://mindarchitect.ro/podcast/sezonul-6/frica,-prieten-sau-dusman%3F
- Carte: “Anxious people” – Fredrik Backman
- Carte: “How to Control Your Anxiety Before it Controls You” – Albert Ellis
- Articol: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3181681/